” Cumparam multe acadele de menta,
verzi, carora le iese culoarea si care pateaza degetele
de parc-ar fi vopsea si care te inteapa in gura de tari ce sunt.”- Arturo Barea
….
Ah! Misterul potrivirilor
dintre Cititor si Carte. Mie sa nu-mi dai o lista de autori si nici recenzii ,oricat de incitante, pe mine sa ma lasi in librarii si supermarketuri, sa ma uit indeaproape si pe toate-toate rafturile, pana surprind ce carti imi fac ele cu ochiul lor de lumina tainica…Cartea pe care o cumpar e oglinda vietii mele din acele momente, si un brav oracol. Cu cat mai necunoscut autorul, cu atat mai bine: nu aleg ca un partizan al unui autor, al unui curent, al capriciilor mele, ci ma supun spiritului, singurul in masura sa faca alegerile intelepte…E un indemn de asemenea ca, daca in mine e ceva bun, sa-i dau drumul, sa-i fac aripi.
…si le-am primit pt ca erau in carte, in cartea vietii mele desigur; din mana surorii mele celei mai mistice. After Eight le zice. Patrate de ciocolata, subtiri-subtiri, atat de subtiri incat iti pui intrebarea cum au putut sa le umple cu crema de menta, o pasta verzulie si aromata, care-ti infige ace de arici pe trahee; le rontai la centimetru dar degeaba, fundul gatului se raceste ca si-o pestera iarna, acum sunt un ghetar cu fatsa umana! Acele reci si patrunzatoare se freaca de bolta gurii si-ajung ,prin simpatie, pana in incaperile joase ale narilor mele..Asa descopar eu speologia fiintzei.
A treia zi a fost inchisa, cu ploaie perpetua.
Sa mai fi iesit in parc,
la zapada, sa o alergi putin, sa-i freci obrajii cu bulgari tepenosi care fac pielea sa roseasca, s-o mai plimbi pe aleile cu arbori ingreunati de darul imaculatei conceptii, sa uitati de familie, de mese, discutii si chefuri. Tu parca vrei sa faci trei lucruri intr-unul: sa dormi, sa-i vorbesti, sa citesti carti si semne. Dar ea isi face socoteala-ca mai sunt Patru zile din an, ar mai fi doua facturi de platit (a vazut hartioarele pe birou), sa mai dam o data cu aspiratorul peste covoare, sa-si spele podoaba capilara ( care se infoaie si mirrroase, de miroase toata casa , ce pun aia in l’orealuri?!), un brat de rufe la masina, ultimele, pumpkin, o recomandata de la posta (ce naiba o mai fi si asta?), nisip cu aroma de pin pt Tsuki, sms-uri cu copiii. Gospodareste, ii dau dreptate; asta facem ziua. Traim la suprafatza….
Tsuki iesit din calduri.
de Craciun, am fost caine: adica o fiinta sociala, am latrat dulce si am dat vesel din coada. Acum, vo patru zile sunt Lupul solitudinii mele.
Impulsuri vii, spirituale, care-mi vin si ma iau pe sus, lasandu-ma usor ca un fulg; sa fac daruri, sa-i impac pe cei care se cearta, sa iert . Si fac daruri, impac oameni, iert. Parc-as fi locuit de-o lumina mare si completa, care se misca folosindu-se de mainile mele, de glasul meu, de privirile mele, lucru pe care mereu mi l-am dorit. E caraghios , nu-i asa, sa vrei sa fii imparatul acestei lumi ireale, cand lumea asta are nevoie de: un intuneric fertil si mii de luminitze constiente…Luminitele armonizeaza si-arata maretia unui proiect, acela initial, al dumnezeirii. Nu se inalta pe sine, pt ca deja ele vin din sublimul firii; ele trebuie sa-si faca dulcea datorie, cum fac ingerii.
sa aflu mai multe despre ganesha; de cand am aflat, intr-un vis, ca G e inauntrul meu..
privesc darurile primite ieri si azi-ca strigate ale subconstientului lor; ce cred si ce-mi doresc ei.
Documentare binevenite-” 20 de ani de libertate.”
An dupa an, ce ni s-a intamplat in cei douazeci de ani de la decembriele revolutiei; daca n-ar fi fost aceste sinteze n-as fi avut revelatia ca, de fapt, nu-i nicio lumina pe nicaieri; orbecaim, ne e mai rau, dar peste mairaul care vine cu precizie de a doua zi, mai picuram putintica muzica, de aici, de pretutindeni. Sunt socat ca pot intelege asta uitandu-ma la un ciclu de reportaje, care n-a dorit asta si nici n-a ajuns la aceeasi ciudata concluzie. Ma uit la imaginile retrospective si nu vad nimic altceva decat vanzoleala nemultumirilor, jocul pervers al banilor, cate o figura de tanPitt celebru peste noapte si-o mare de muzica, noul opium al omenirii…
pe melissinos-poet.com, e de vazut un mestesugar-poet al sandalelor. Ce poveste!
la cinci ani de la “devastatorul tsunami” din Indonezia,
natura insasi comemoreaza in felul ei, adica trantindu-le indonezienilor un alt cutremur destul de mare, de 6.7 -in Insulele Maluku ( doamne, ce nume frumos!). Cineva le-a numit “insulele pierzaniei”; s-ar fi petrecut acolo intamplari care nu fac cinste umanitatii, de aceea cutremurele astea care zguduie o planeta intreaga ar fi pedeapsa divina pt lipsa de moralitate; da, suna incurajator pt sensibilitatile noastre morale..Si totusi, de ce acolo? Marmureanu, mai stiintific, spune: la noi, niciun pericol, inca douazeci, ba chiar patruzeci de ani de aici inainte, beleaua merge in Japonia…Asta nu e pedeapsa lui Dzeu pt pacatele noastre! Asta e viata subterana violenta a planetei.
acusi-acusi se termina anul. Vin scumpiri, la salarii de gheata.
Sa fim puternici, sa nu ne indoim ca vom trece (si) prin acest an
ca gasca prin apa si prin lapte!:)
comentarii recente