ieri
1 “D-ta nu stii…a fost in spital, mititica.-De ce?! -O usoara anemie, cum au toti copiii(!) Mititica sta in fundulet intr-un tsarc nou, colorat in rosu; patul are o plasa dincolo de care ea pare o mica sirena pe fundul oceanului. E tare scumpa asa cum tine capul intr-o parte si ma priveste cu interes; -Ce e, mama? Nu l-ai mai vazut pe domnu’?…
Imi zambeste cu ochii ei uriasi, negri, in contrast cu rozul obrajilor care seamana efectiv cu portelanul. Eu sunt fermecat de coditele ei mici, cu firul rasucit la capete si de lumina care transpare de pe figura ei delicata. Copiii mici exercita o magie greu de contracarat.
Ma uguiesc putin cu ea la plecare.
